Un nou inceput!
… printre ultimele zile la birou in 2009 si ….
… prima zi la Fundatiei in 2010. Un an nou, care se anunta plin de proiecte, provocari, entuziasm si incredere!
Revelion si Carnaval
Atmosfera festiva, prieteni, mancare gustoasa, putina zapada, artificii, sampanie, muzica, dans… Ne-am pregatit cum se cuvine pentru noul an si: am ascuns cate un catel de usturoi prin buzunare ca sa alunge raul, ne-am dat cu mir pe frunte ca sa intram protejati in noul an, am spart paharele de sampanie ca sa alungam ghinionul si nu in ultimul rand, toti aveam bani indesati cine stie pe unde, ca sa avem spor in 2010! Ne-am urat, ne-am bucurat si ne-am imbratisat! Cam acesta a fost revelionul!
A doua zi… a urmat Carnavalul mult asteptat si temeinic pregatit de doua prietene, cu amabilitatea si inspiratie carora am avut parte de costume. Grupul nostru a fost cel mai apreciat pentru creativitatea vestimentatiilor si ne-am amuzat cu totii de personajele in care ne regaseam deghizati! A fost primul Carnaval la care am participat si trebuie sa marturisesc ca oricat de straniu te simti la inceput pana ii vezi si pe ceilalti in costume, pe atat de grozav este! O experienta ce merita incercata si … repetata!
O intamplare nefericita… cu happy end
Ultima seara in Bucovina, pe drumul greu de intoarcere de la Putna, cu aproximativ 100 m inainte de pensiunea unde am fost cazati in Vama, din sens opus venea o masina cu viteza. Aud o injuratura in masina, vad niste faruri in ochi si la scurt timp simt o izbitura in portiere din stanga , apoi o bubuitura si … in sfarsit ne oprim..in gardul cuiva. Vad chipuri curioase la geamul unei casei, apoi simt un miros ciudat. Cineva imi trage de portiere si o tranteste la loc. Pentru cateva clipe domneste panica. Tocmai a avut loc un accident… Zarva din jur era un pic in contradictie cu atmosfera lenta de pe bancheta din spate a masinii, unde totul parca se intampla in ‘slow motion’. Erau fractiuni de secunda. Ies din masina si-mi dau seama ca am scapat teferi si nevatamati dintr-un accident care putea sa aiba urmari grave. Mare noroc! Este tot ce-mi venea sa spun! Am avut mare noroc si cu Sorin, gazda pensiunii Elvira la care am fost cazati in Bucovina, pentru ca a venit imediat la locul accidentului si ne-a acordat tot sprijinul necesar. Asadar, un eveniment neplacut… dar cu final fericit.
Craciun in Bucovina
… drum lung, peisaje superbe, traditii, gazda minunata, mancare din belsug si foarte gustoasa, relaxare, plimbari, sanius si iar drum lung la intoarcere… Cam asa as descrie in cateva cuvinte experinta din Bucovina. Imaginile, insa, spun mai mult decat 1000 de cuvinte.
Se apropie Craciunul
Cred ca nu am mai simtit magia acestei serbatori de cand eram copil. Anul acesta cu siguranta s-a intamplat ceva. Poate s-a schimbat ceva in mine. Sau poate ca au contribuit colegii care s-au preocupat cu decoratul bradului de acum doua saptamani. Sau poate pentru ca, desi m-a incurcat groaznic in trafic, ninsoare si-a facut simtita prezenta chiar inainte de aceasta sarbatoare. Nici nu mai conteaza! Important este ca se apropie Craciunul – una dintre cele mai frumoase sarbatori.
In viziuna mea, ritualurile de Craciun trebuie respectate cu sfintenei: trebuie sa miroasa a vanilie si prin urmare, in fiecare an, cumpar odorizant de camera cu aceasta aroma; bradul perfect simetric nu trebuie sa lipseasca, de aceea alegerea lui este un proces indelungat si uneori anevoios; momentul de impodobire este unul extrem de important si ideal este sa participe toata familia; casa trebuie decorata si ea cu mici aranjamente sau instalatii luminoase, iar in dimineata de Craciun trebuie sa fie cald, cozonac si lapte. Tot in dimineata de Craciun, cadourile trebuie sa fie frumos impachetate, cu eticheta, asezate langa brad.
Anul acesta, eu sunt pregatita sufleteste sa intampin Craciunul asa cum se cuvine si doresc tuturor aceeasi stare de spirit!
Vine Craciunul!
Gabriella Cilmi – Warm This Winter
De ziua ta
La multi ani sotul meu drag!
O caut pe Loredana
I-am descoperit povestea, intr-o seara, la ProTV si incerc de atunci sa ajung la ea. Dupa ce o vezi, nu poti sta indiferent. Este de ajuns o singura imagine cu ea si-ti ramane in minte, in suflet.
Am vazut cazul Loredanei recent la televizor si incerc de atunci sa ajung la ea. Am decis impreuna cu cei dragi sa o cautam, in incercarea de a intinde o mana de ajutor acestei familii. Nu-mi pot imagina cum banalul pentru mine ar inseamna binecuvantare pentru familii greu incercate. Este emotionat ca un copil care traieste in conditii atat de grele este preocupat de rezultatele scolare si depune toate eforturile pentru a-si pastra performanta. Este nedrept ca un copil, in loc sa iasa la joaca , munceste alaturi de mama sa in frig, in ploaie, sau poate in curand, in ninsoare. Nu este normal sa aiba asemenea griji! Si responsabilitatile unui adult incercat de viata. Un astfel de copil trebuie si merita sustinut. Ne dorim sa o cunoastem pe Loredana si sa incercam sa-i ajutam familia cu lucruri si gesturi poate marunte, dar menite sa le aduca un strop de bucurie si un licar de speranta.
Fabrica de idei
Ori de cate ori trebuie sa cumpar un cadou ma intreb de ce nu s-a inventat o ‘fabrica de idei’ de unde sa poti alege varianta potrivita.
Am inceput sa ma gandesc din timp ce sa le cumpar celor dragi cu ocazia zilelor de nastere sau a sarbatorilor, numai sa evit criza de timp si sa nu ma simt alergata si in final, sa ma simt tot nemultumita de alegerea facuta.
Anul acesta am mai scotocit prin sacul meu de idei si am deja variantele, zic eu, potrivite. Acum sunt la faza de implementare.
Cineva ar trebui totusi sa faca business din asta si sa deschida o fabrica de idei pe care sa o contactezi de cate ori mergi la un botez, la o zi onomast ica, la o aniversare, de Craciun, de Paste sau alte si alte ocazii speciale din viata noastra.
Doua lucruri altfel
Astazi se anunta o zi obisnuita, dar s-a dovedit a fi o zi total diferita.
Dupa ce am reusit sa ma strecor prin aglomeratia infioratoare provocata de greva celor de la Metrorex, am ajuns la birou si primul semn ca aceasta zi este altfel: un mail de la cumnatul meu, http://claudiu.gamulescu.ro/, prin care ma informa ca de astazi sunt fericita beneficiara a unui blog.
In plus, am primit si datele de acces pentru ca acesta sa poata fi personalizat. Ma uit repede si vad ca mailul cu vestea cea mare ma astepta de la ora 01.00.
Minunat! Ma apuc iar de scris! Dar nu ma refer la comunicate de presa, fact sheet-uri, brosuri sau alte materiale de PR.
Imi aduc brusc aminte de vremea cand eram in scoala generala si ma framantau multe ganduri pe care nu aveam cu cine sa le impart si atunci… imi luam frumos un caiet dictando si sub patura, ma apucam de scris. Nu-mi amintesc ce aveam de scris, in schimb parca inca simt starea ‘de bine’, pe care o simteam dupa ce terminam si inchideam caietul!
Ce bine ca am unde sa scriu! Yupiii!
Un alt lucru ‘altfel’ este ca abia astazi am avut revelatia de a ma implica in programul “Sponsorizeaza un copil’. Nu pot sa inteleg de ce am simtit nevoia sa fac acest gest astazi si nu atunci cand am aflat despre acest program! Adica acum 6 luni. Nici nu mai conteaza. De astazi voi incerca sa-l ajut pe Cosmin Daniel http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/detalii-copil-232 . Voi astepta cu nerabdare, in fiecare luna, scrisoarea de la el! E pasionat de pescuit ca si sotul meu! Sunt tare fericita!